Sunt doua reguli de aur in marketing: sa-ti cunosti piata si sa te sincronizezi cu ea.
Poate ca toti ne dorim aceleasi lucruri, dar nu in acelasi timp.
Poate ca nu suntem decat copii ale unor copii, dar toti cautam diferenta…
Ca in jocurile pentru copii… incercuiti cele 5 diferente esentiale dintre cele doua fotografii… fotografii ale unor oameni care au dus vieti identice fara sa se fi cunoscut vreodata, fara sa vorbeasca aceeasi limba… copiind un model universal convinsi ca aleg… decid… gandesc pentru ei.
In unele zile iti doresti iluzia asta mai mult decat in altele, iar de Craciunul personal numit zi de nastere… mai mult decat oricand…
aici e bun Facebook-ul… oameni care nici nu stiu bine cine esti iti ureaza versuri copiate sau, in cazul cel mai fericit, lucrurile pe care si le doresc lor
Isi deschise laptopul si zambi unul din acele zambete care l-au pus pe coperta patru a mai multor reviste… Dupa contractul acela viata lui pur si simplu se schimbase… cine ar fi zis… era doar o reclama la ata dentara…
Fetele il opreau pe strada sa-l agatze cu replica aia stupida din slogan: oops! am ceva intre dinti…
Ce tampenie…
Asa o pierduse pe ea, dar cine mai avea acum nevoie? Avea 5000 de prieteni pe facebook si 30.000 de like-uri pe pagina de artist.
Cand avea atacuri de sinceritate… fazele alea mai daunatoare decat atacurile de panica… recunostea ca zambitul la sedinte foto nu era tocmai un talent sau o arta.
Dar apelativul de artist… dadea bine
La naiba! Viata lui sexuala era un miracol! Si totul pentru ca intelgea perfect importanta sincronizarii… ce femeie vrea sa fie singura de ziua ei?
Sau, mai grav, prinsa in rutina unei casnicii perfecte, fix in ziua in care toti vrem sa ne simtim so fucking special…
Aici intervenea el, cu zambetul acela pe care nu-l mai scotea de pe fata nici cand le-o tragea in pozitia misionarului.
In loc de privitul in ochi… el oferea fatetele acelea exceptional puse la o clinica…
Asa cum unora le place sa mearga la concert si sa asculte un band care sa sune fix ca pe disc, el incerca sa le ofere fetelor chipul de pe coperta 4… era ca si cand s-ar fi masturbat cu revista.
In ultimul an se culcase cu mai mult de 100 de femei. Cu toate, de ziua lor. Pentru toate EL a fost un moment special…
Pentru el… toate au fost dovada ca e destept si ca planul lui e flawless…
Incerca sa-si aduca aminte macar una…
Erau atatea trupuri, atatia ochi, atatea expresii, incat amintirile lui semanau cu tablourile lui Picasso…
o combinatorica nebuna…
o satisfactie difuza.
Azi primise insa un mesaj de la un barbat… Il expedie nervos: Nu sunt gay!
Ar fi vrut sa scrie poponaut, fagot, bulangiu, etc., dar nu se stie niciodata cine iti scrie, iar femeile si presa tind sa te sanctioneze…
Avea 5 femei… pending… toate cu zile de nastere "dupa coltz" si cu probleme evidente in relatiile lor patetice…
Abia astepta sa se impacheteze si sa se ofere cadou.
Apoi sa astepte rasplata intins pe pat cu sexul in sus, ca un tort cu lumanarea aniversara…
Blow me and make a wish...Barbatul se incapatana sa nu dispara…
Era incapatanat ca un gand care nu-ti da pace.
Recurent ça un vis urat.
Si un pic prea bine informat…Desi pe facebook nu scria… necunoscutul stia ca se apropie ziua lui.
Chiar… de ce nu scria pe facebook cand e ziua lui?
Ah! Ce l-ar mai fi bagat in pizda ma-sii, dar ceva il oprea...
Un admirator care isi dorea sa-i faca un cadou… si nu era gay… asta chiar era o surpriza. De obicei barbatii il cautau sa se certe.
Era insa prea putin curios sa stie despre ce cadou e vorba. Nu-si dorea chiar nimic. Avea deja… prea multe.
Atunci veni fotografia. Era EA! La nabia! De un an nu mai stia nimic de ea, dar ramanea in continuare singurul numar de telefon pe care-l stia chiar si trezit din somn…
Insa nimeni nu-l trezea din somn…
era sub demnitatea lui sa o caute… dar peste puterile lui sa o uite…Creierul avea nevoie de timp sa proceseze imaginea… nu avea cearcane de plans, nu parea trista, devastata de pierderea lui, asa cum si-o imaginase in tot acest timp.
Parea chiar… fericita!!
Oare era fericita cu fagotul?
Nu se poate! Poponautul era probabil doar un mesager…
Iar mesajul nu se lasa asteptat. Imediat dupa miezul noptii, in prima ora din ziua lui, ea il va astepta intr-o camera de hotel.
Sangele incepea sa se miste cu zgomot. Era dureros sa realizeze ca planul lui infailibil era o prostie fara margini, ca in toate femeile din acel an o cautase pe ea.
Poate mai rau… in toate femeile din viata…
…
Noaptea sau timpul trecut sau ziua lui… nu stia ce… dar ceva o facea si mai frumoasa.
Se repezi sa o sarute nerabdator ca un pustan.
Ea era insa extrem de rezervata…
Vocea ei calma distruse orice farmec:
Stii…
Eu am stiut ca nu am nevoie de asta, dar am vrut sa fiu sigura… cred ca si el a vrut… si amandoi meritati…
el… sa stie…
tu… sa vezi cum e…
Ma casatoresc… Cu omul care a fost langa mine in lunile lungi in care plangeam dupa tine de dimineata pana seara…
El crede ca trebuie sa nu eviti lucrurile care te sperie…
El crede sa iubirea rezista competitiei
El crede… ca trebuia sa facem asta..
Si eu m-am temut. Pana cand m-ai sarutat si n-am simtit nimic…
Era ingrozit…
Dar chiar si asa ingrozit nu reusea sa-si stearga zambetul ala de pe fata…
Ar fi vrut sa-i strige ceva nasol… sa o doara…
…dar asta mai facuse… in urma cu un an si ceva… chiar de ziua ei… cand il gasise cu pustoaicele acelea nebune in patul cumparat de ea pentru el fix de ziua indragostitilor...
Pay… day...
Iesi din hotel alergand si se urca in primul taxi.
Nu era gol, dar clienta de pe bancheta din spate il recunoscuse si era mai mult decat incantata sa imparta un taxi…
ba chiar mai mult decat un taxi ca doar se apropia ziua ei...
