Sigur că ştii să dai papucii.
La treaba asta şi la pupat toţi proştii se pricep.
Aşa cum e plictisitor să ţi-o tragi toată viaţa în poziţia misionarului, ar fi păcat să te desparţi mereu la fel. Şi viaţa are grijă să n-o faci, indiferent ce-ţi propui tu.
O să ai despărţiri în care dai şi despărţiri în care primeşti, unele calme altele isterice, unele în care „rămâneţi prieteni” şi altele când ai da peste el cu maşina. De două ori dacă nu punem la socoteală marche-arriere-ul.
Dar mai important decât know-how-ul dării papucilor este know why-ul.
E bun, dar moale, e rău, dar viril, e urât, dar inimos...
E frumoasă, dar prostă, e bună de sex, dar nu e bună de nevastă, e inteligentă, dar... de fapt e prea inteligentă şi nu mai par eu super erou...
Hai sictir!
Nu cred în liste de pro şi contra.
Nu-ţi trebuie un tabel ca să-ţi dai seama dacă eşti fericit sau nu!!! Fericirea şi guturaiul sunt două lucruri evidente.
Nu. Nu cred că e suficient s-o iubeşti. Iubirea nu te face neapărat fericit.
Ba chiar din contră. Nimic nu te poate face să te simţi mai mizerabil decât iubirea.
Am un prieten care s-a despărţit de curând de o femeie pe care mulţi o considerau perfectă. Nu-l mai făcea fericit. Este el fericit acum? NU. Dar nefericirea de acum e mai bună decât senzaţia călduţă pe care o avea înainte.
Nefericirea asta reprezintă şansa lui la o nouă fericire. Una reală. Ştiu asta pentru că am întârziat şi eu în piscina cu apă stătută.
Viaţa nu e chiar aşa scurtă, dar partea ei cea mai mişto începe pe la 16 ani şi la 40... se termină.
Crede-mă, nu vrei să ajungi să descoperi iubirea la 35, după ce ai pierdut 8 din cei mai frumoşi ani... şi să exclami în timp ce ţi-o tragi cu ăla „fuuuuck, deci aşa trebuie să fie!!!”
Nu te mulţumi cu o „relaţie”. Meriţi o iubire.
La treaba asta şi la pupat toţi proştii se pricep.
Aşa cum e plictisitor să ţi-o tragi toată viaţa în poziţia misionarului, ar fi păcat să te desparţi mereu la fel. Şi viaţa are grijă să n-o faci, indiferent ce-ţi propui tu.
O să ai despărţiri în care dai şi despărţiri în care primeşti, unele calme altele isterice, unele în care „rămâneţi prieteni” şi altele când ai da peste el cu maşina. De două ori dacă nu punem la socoteală marche-arriere-ul.
Dar mai important decât know-how-ul dării papucilor este know why-ul.
E bun, dar moale, e rău, dar viril, e urât, dar inimos...
E frumoasă, dar prostă, e bună de sex, dar nu e bună de nevastă, e inteligentă, dar... de fapt e prea inteligentă şi nu mai par eu super erou...
Hai sictir!
Nu cred în liste de pro şi contra.
Nu-ţi trebuie un tabel ca să-ţi dai seama dacă eşti fericit sau nu!!! Fericirea şi guturaiul sunt două lucruri evidente.
Nu. Nu cred că e suficient s-o iubeşti. Iubirea nu te face neapărat fericit.
Ba chiar din contră. Nimic nu te poate face să te simţi mai mizerabil decât iubirea.
Am un prieten care s-a despărţit de curând de o femeie pe care mulţi o considerau perfectă. Nu-l mai făcea fericit. Este el fericit acum? NU. Dar nefericirea de acum e mai bună decât senzaţia călduţă pe care o avea înainte.
Nefericirea asta reprezintă şansa lui la o nouă fericire. Una reală. Ştiu asta pentru că am întârziat şi eu în piscina cu apă stătută.
Viaţa nu e chiar aşa scurtă, dar partea ei cea mai mişto începe pe la 16 ani şi la 40... se termină.
Crede-mă, nu vrei să ajungi să descoperi iubirea la 35, după ce ai pierdut 8 din cei mai frumoşi ani... şi să exclami în timp ce ţi-o tragi cu ăla „fuuuuck, deci aşa trebuie să fie!!!”
Nu te mulţumi cu o „relaţie”. Meriţi o iubire.
http://ancacernoschi.blogspot.com/
10 comments:
foarte bine spus, m-am delectat
de o bucata buna de vreme, e o adevarata placere sa te citesc!
mulţumesc. dacă vrea muza, mai scriu.
Nu mai stiu ce am citit prima data dar nu m ai convins. M ai convins acum insa :)
better late then never...
hm...piscina aia cu apa statuta, si cand realizezi ca esti acolo nu e o decizie usoara sa iesi :)
da! adevarat graiesti.
Ha! Chiar ma asteptam sa gasesc o lista (dupa titlu!) si eram pregatita s-o contest grav! Dar am intrat, am citit si... surpriza! Nimic de contestat!
Ma enervezi!:))
asa gandesc si eu dupa ce"am întârziat şi eu în piscina cu apă stătută"lA fel precum multi altii ma gandesc...dar spre fericire acum stiu ca vreau acel sentiment,fara jumatati de masura,acel sentiment ce umple"golul" FERICIREA!!!:) YESSS I DOOO!!:)) si dai poti sa iubesti si cine stie sa fi si iubit,desi consider iubirea a fi un sentment unilateral...dar sa fi al naibiiiii de nefericit...ata ete!ce trebuie sa facem este sa cautam sentimentul care ne face sa zambim ca niste copii si sa nu stagnam prea mult in "statii"cu directii total diferite de ale noastre!
Dragostea e ca un cadou care te alege pe tine. Nu stii de unde vine, nu stii cand vine, nu stii daca sau cand pleaca. Eu stiu, ca atata timp cat e acolo, merita pretuita.
Trimiteţi un comentariu